ARHITECTURA PALATULUI TOPKAPI

Un design armonios, care îmbină funcționalitatea și stilul

Palatul Topkapi este un complex de clădiri proiectate pentru diverse scopuri, dispuse în jurul unor curți mari, mărginite de coloane. Inspirat de palatele otomane anterioare, precum Palatul din Edirne, planul complexului include clădiri de serviciu din piatră, cu cupole înalte, și clădiri rezidențiale din piatră și lemn, cu cupole acoperite cu plumb.

Palatul este înconjurat de Sur-ı Sultanî, un zid înalt care îl separă de lumea exterioară. Acest zid are trei porți principale și cinci porți de serviciu mai mici. Grădinile palatului, împodobite cu fântâni, bazine și rezervoare de apă, se întind de la vârful dealului până la mare. Grădinile prezintă modele geometrice care reflectă dragostea islamică pentru natură și ideea grădinilor paradisiace.

Intrarea principală

Drumul principal către Palatul Topkapi este Divan Yolu, care era folosit odinioară pentru procesiunile imperiale. Poarta Imperială, construită în 1478 și restaurată ulterior cu marmură în secolul al XIX-lea, are un pasaj cu cupolă, decorat cu versete din Coran și simboluri ale sultanilor Mehmed al II-lea și Abdulaziz. În trecut, un apartament din lemn situat deasupra porții îndeplinea diverse funcții, printre care cea de pavilion, de depozit pentru bunurile rezidenților decedați fără moștenitori și de punct de observare pentru femeile din harem în timpul evenimentelor speciale.

Prima curte

Prima curte, numită Alay Meydanı (Piața Procesiunii), este un spațiu deschis înconjurat de clădiri importante precum Biserica Sfânta Eirene, Monetăria, Brutăriile, Spitalul, Depozitul de lemne de foc și clădirea țesătorilor de rogojini din stuf, unde se țeseau rogojinile pentru podelele palatului. Simplă din punct de vedere arhitectural, aceasta servește drept intrare în palat și oferă acces la complexul imperial. Curtea reflectă un stil otoman practic, influențat de designul bizantin, cu clădiri de serviciu construite din piatră și un accent pus pe accesibilitate și utilitate. Bâb-ı Hümâyun, o poartă impunătoare cu două etaje, prevăzută cu o inscripție caligrafică, duce în prima curte. De acolo, Bâbüsselâm (Poarta Salutului) se deschide către a doua curte, urmată de Bâbüssaâde (Poarta Fericirii), care duce la a treia curte și apoi la a patra, fiecare fiind înconjurată de clădiri și grădini.

A treia curte

A treia curte a Palatului Topkapi este un bun exemplu de arhitectură otomană clasică, cu planuri simetrice, cupole decorative, plăci de faianță cu modele complexe și motive arabescate. Poarta Fericirii duce către această curte, care era rezervată sultanului, familiei sale și vizitatorilor autorizați.

Curtea este înconjurată de clădiri importante, precum Sala de Audiențe a sultanului, Sala Sălbatecilor, Tezaurul Enderun și Școala Palatului, toate construite în stil otoman. În dreapta se află Pavilionul Cuceritorului, iar în stânga se află Camera Privată, o clădire cu patru cupole situată lângă Harem. Denumită inițial Apartamentul Mantiei Sfinte, aceasta adăpostea relicve sacre aduse de sultanul Selim I. Camera Relicvelor Sfinte a găzduit odinioară apartamentele sultanului, iar curtea includea, de asemenea, dormitoare pentru pajii regali, cu o arhitectură atât funcțională, cât și decorativă. Astăzi, dormitoarele găzduiesc colecții imperiale, inclusiv portrete și haine din secolul al XIX-lea, de inspirație europeană, care reflectă influențele culturale ale palatului.

Haremul și curtea soțiilor și concubinelor sultanului

Haremul, situat în a treia curte, era reședința privată a sultanului și a familiei sale. Curtea Valide, sau Curtea Reginei-Mame, este situată central și renumită pentru uimitoarele sale lucrări din faianță, despre care se crede că prezintă atât influențe din Iznik, cât și europene, inclusiv din Viena sau Italia secolului al XVII-lea. Curtea soțiilor și concubinelor sultanului, construită la mijlocul secolului al XVI-lea și restaurată după incendiul din 1665, este cea mai mică din harem. Este înconjurată de băi, dormitoare și apartamentele soției principale. Trei apartamente cu faianță, cu vedere spre Cornul de Aur, erau destinate soțiilor, având fresce din secolul al XVIII-lea care reflectă influența occidentală. O scară, numită „Cele patruzeci de trepte”, duce la spitalul haremului, la dormitoarele concubinelor și la grădini. „Drumul de Aur”, situat lângă complexul Valide, duce către „Curtea Negrilor”, unde locuiau eunucii, cu decorațiuni vibrante din faianță, apartamente, o moschee și băi.

A patra curte

A patra curte a Palatului Topkapi găzduiește mai multe pavilioane regale, printre care Iftariye Gazebo, Pavilionul Bagdad și Pavilionul Revan, toate fiind exemple ale influenței arhitecturale otomane. Această zonă este cunoscută pentru relaxare și odihnă, având o Grădină a Laliilor, terase, chioșcuri și Sunnet Odası, un pavilion placat cu faianță din Grădina Laliilor, renumit pentru faianța Iznik din secolul al XVI-lea.

Pavilionul Sofa, construit în secolul al XVIII-lea, îmbină stilurile otoman și european cu influențe baroce și include cuplete ale poetului Hâkânî Mehmed Bey. Ocazional, acolo erau primiți ambasadori și politicieni. În apropiere se află Turnul de Piatră, care a fost folosit odinioară ca farmacie a palatului. În partea de jos a curții se află Pavilionul Mecidiye și Camera Garderobei, ultimele clădiri adăugate palatului.

Influența turcă

Influența turcă asupra Palatului Topkapi se reflectă în planul său, care include o serie de curți înconjurate de camere și săli, urmând stilurile arhitecturale tradiționale turcești. Aceasta include accentul pus pe extinderea pe orizontală, mai degrabă decât pe construirea în înălțime, precum și elemente precum acoperișurile din țiglă și fațadele din lemn.